Corporatiile, startup-urile si organizatiile nonprofit care au investit in ideea de a compensa emisiile prin conservarea peisajelor naturale si plantarea de copaci au o problema.
In ultimele luni, rapoartele din mass-media de la magazine precum Bloomberg si The Guardian au chestionat multi jucatori proeminenti din sector despre exagerarea presupuselor beneficii de carbon ale proiectelor care intentioneaza sa foloseasca sisteme naturale pentru a compensa emisiile umane. Aceasta, la randul sau, a pus din ce in ce mai mult sub semnul intrebarii validitatea cererilor nete zero de la poluatorii majori pe baza acestor tipuri de compensatii.
Unii cercetatori si sustinatori ecologici au numit intreaga practica o forma de spalare verde sau un efort de a acoperi poluarea continua. Fortescue, o companie miniera importanta cu sediul in Australia, a mers atat de departe incat a declarat ca va inceta sa mai foloseasca compensarea emisiilor de carbon, concentrandu-se in schimb pe reducerile directe ale emisiilor in cadrul operatiunilor lor pentru a-si indeplini obiectivele climatice.
Kelly Kizzier, Director Corporate Action and Markets la Bezos Earth Fund, este o voce influenta in spatiul offset. S-a asezat cu TIME in Manhattan in timpul Saptamanii Climatice din New York.
Cred ca probabil ca ati fi de acord ca nu putem livra barci incarcate cu gaz natural si sa spuneti ca proiectele din padurea tropicala amazoniana o vor compensa. Exista motive pentru care companiile ar trebui sa continue sa investeasca in astfel de proiecte de captare a carbonului?
Cred ca intrebarea este cum impulsionam investitiile in [ajutorarea] climei si naturii. Stiinta este destul de clara, iar datele sunt foarte clare ca trebuie sa acceleram investitiile, in special investitiile din sectorul privat, in mediu si natura cu aproximativ 700% pana in 2030. Avem un numar limitat de instrumente pentru a face asta. Si pietele de carbon sunt unul dintre principalele instrumente pe care le avem pentru a face acest lucru. Apar cateva instrumente inovatoare noi, dar nu stiu de ce am arunca orice instrument in acest moment. M-as concentra mai degraba pe remedierea a ceea ce este in neregula si sa fac din aceasta o solutie viabila si robusta, cu integritate, apoi sa o arunc cu totul. Este un instrument care exista de la inceputul anilor 2000. Am invatat multe. Exista o cantitate incredibila de transparenta. Si cred ca a incepe cu o foaie goala de hartie va dura prea mult.
De ce este acest sector in defensiva? Credeti ca critica care a fost facuta recent a fost valabila?
Cred ca ceea ce s-a intamplat este o multime de ONG-uri si uneori chiar standardele si indrumarile sustinute de guvern in spatiul emergent s-au concentrat foarte mult pe problema spalarii ecologice. Si multe dintre masurile de protectie si regulile pe care le-au pus in aplicare au fost puse in aplicare pentru a impiedica spalarea ecologica. Multe dintre acestea sunt valabile. Cred ca ceea ce nu s-a intamplat suficient este acea predare in fruntea clasei. Cred ca ceea ce nu se intampla este o accelerare a liderilor, cei care sunt dispusi sa investeasca. Trebuie sa creati mediul favorabil pentru companiile de varf pentru a putea nu numai sa-si reduca emisiile in cadrul lantului lor de aprovizionare, ci si sa investeasca dincolo de lantul lor de aprovizionare in natura si energie. Cred ca nu poti sa predai pana la capatul clasei si sa te astepti la genul de rezultate de care avem nevoie pentru clima si natura. De asemenea, trebuie sa permiteti leadershipul prin investitii in clima si natura. Cred ca ceea ce a aparut ca rezultat este ca vedem dovezi de „tacere verde”, in care companiile considera ca este mai putin riscant sa nu faca nimic decat sa fie ambitioase si sa esueze.
Cred ca cea mai mare critica este ca companiile folosesc compensarea carbonului bazata pe natura ca motiv pentru a nu dezinvesti in combustibili fosili sau pentru a-si repara propriile lanturi de aprovizionare. Deci, cum ii oprim pe oameni sa faca asta?
Cred ca trebuie sa stabiliti asteptari, standarde si indrumari care sa clarifice ca acesta este un scenariu „da si”. Nu este un „ori/sau”. Companiile trebuie sa-si reduca emisiile si sa investeasca dincolo de propriile lanturi valorice.
Inseamna asta ca trebuie sa se indeparteze de a descrie acele investitii in natura ca compensand literalmente emisiile corporative si, in schimb, sa le descrie in termeni de beneficii pozitive pentru ecosistemele locale si asa ceva?
Ceea ce descoperim este ca putem debloca literalmente miliarde de dolari de investitii daca vehiculul [de investitii] are o calitate inalta, daca conteaza pentru obiectivele climatice si daca poate obtine un impact la scara. Asadar, cred ca atata timp cat sistemul si standardele pe care le stabilim realizeaza acele trei lucruri pentru a debloca acea investitie de care avem atata nevoie, putem fi inovatori.
Exista ceva care te ingrijoreaza sa mergi inainte in spatiul de compensare?
Am cateva care sunt cam egale ca prioritate. Imi fac griji ca vom lasa perfectul sa fie inamicul binelui si, facand acest lucru, vom opri aceasta investitie critica in natura. Imi fac griji ca nu vom intelege corect regulile si standardele, astfel incat aceste investitii nu vor avea impact si nu vor avea ca rezultat reduceri si eliminari reale, suplimentare si de lunga durata a emisiilor. Si imi fac griji ca toata controversa va face companiile sa fie contrarii fata de ambitia climatica.
