In cursul sarcinii normale tensiunea arteriala incepe sa scada devreme, pentru ca intre a 16-a si a 22-a saptamana de gestatie tensiunea arteriala medie sa fie cu 10 – 15 mmHg mai mica decat la inceputul sarcinii. In a 2-a jumatate a evolutiei gestationale tensiunea arteriala creste in mod treptat ajungand, la termen, la valorile anterioare sarcinii.
Tensiunea arteriala prezinta variatiispontane in cursul zilei, variaza cu pozitia corpului, exercitiul fizic, emotia, durerea si frecvent prezinta cresteri tranzitorii in urma unui stres psihic. Cunoasterea acestor fluctuatii normale ale tensiunii arteriale este importanta pentru evitarea erorilor de interpretare. Sunt considerate drept limite superioare normale valori diastolice de 75 mmHg in al doilea trimestru, si de 85 mmHg in al treilea trimestru de sarcina.
Prin ce se caracterizeaza preeclampsia?
Preeclampsia este o afectiune ce apare in sarcina dupa saptamana 20 de gestatie, si se caracterizeaza prin triada: hipertensiune arteriala, proteinurie (proteine in urina) si edeme (marire de volum a oricarei parti a corpului).
Hipertensiunea arteriala din preeclampsie este caracterizata prin valori tensionale de 140/90 mmHg sau mai mari, care se mentin la determinari repetate, la intervale de timp de minimum 4 – 6h. O alta caracteristica a cresterii tensiunii arteriale in preeclampsie este instabilitatea valorilor tensionale si modificarea ritmului circadian (ritmul fenomenelor biologice care se repeta la aproximativ fiecare 24h). In timp ce in sarcina normala, ca si la femeile negravide, valorile cele mai ridicate apar dimineata, iar cele mai scazute in timpul noptii, in preeclampsie valorile cele mai ridicate survin in timpul noptii. Femeile cu valori tensionale normale, care vor dezvolta ulterio preeclampsie, prezinta o crestere a tensiunii arteriale diastolice cu peste 20 mmHg, cand trec din pozitia de decubit lateral in cea de decubit dorsal.
Edemul, care reprezinta un alt semn al triadei preeclampsiei, a fost descris ca fiind cel mai precoce semn in aparitia preeclampsiei. El poate fi unul din semnele clinice ale afectiunii, dar semnificatia sa a fost modificata deoarece aceasta apare si la gravidele normale. O crestere de 5 kg intr-o saptamana este considerata ca un semn de alarma pentru preeclampsie. Spre deosebire de edemul din cursul sarcinii normale, care este localizat decliv (in panta), edemul din preeclampsie este observat la maini, fata sau este generalizat, distributie rar intalnita la gravida normala. O alta caracteristica a edemului din preeclampsie este posibilitatea aparitiei sale bruste, ca si asocierea sa cu hipertensiunea si proteinuria, semne care uneori indica chiar instalarea unei eclampsii, observatii care insa nu pot fi generalizate. Aproximativ 85% din pacientele care dezvolta edem generalizat au o sarcina normala, numai 15% vor dezvolta preeclampsie.
Proteinuria este, de obicei, ultimul semn al triadei care apare. Proteinuria consta in prezenta proteinelor urinare in concentratie mai mare de 0,3 gr/litru pe urina de 24h. Proteinuria din preeclampsie este in mod obisnuit moderata, sub 2 gr/24h, si numai rareori, in formele severe, poate fi intensa, asociindu-se in acest caz cu un sindrom nefrotic. Ea apare in ultimul trimestru sau in a doua jumatate a sarcinii. Proteinuria nu insoteste in toate cazurile hipertensiunea arteriala si edemul, putand surveni chiar izolat. In mod obisnuit ea dispare dupa nastere, doar in rare cazuri proteinuria poate persista timp de mai multe luni dupa aceea. Prezenta proteinuriei are semnificatie in privinta prognosticului fetal, apreciindu-se ca mortalitatea perinatala este de 2-3 ori mai mare decat la gravidele fara proteinurie. In cazul in care proteinuria se asociaza cu hipertensiunea, prognosticul fetal este deosebit de sever.
Simptome si semne secundare
Este important de retinut ca majoritatea femeilor cu preeclampsie incipienta nu prezinta simptomele triadei. Multitudinea de simptome si semne care pot aparea secundar preeclampsiei, in special preeclampsiei cu severitate crescuta, sunt urmatoarele: cerebrale (cefalee, ameteala, somnolenta, modificari ale ritmului respirator, tahicardie, febra), vizuale (vedere tulbure, vedere dubla, orbire), gastrointestinale (greata, varsaturi, dureri epigastrice, varsaturi cu sange), renale (cantitate redusa de urina, urina cu sange, etc).
O sarcina trebuie supravegheata de catre medicul ginecolog pentru a prevenii aparitia complicatiilor.
