Genialul si regretatul istoric economic Angus Maddison a estimat ca India a fost cea mai mare economie din lume timp de un mileniu si jumatate.
China a depasit India pana in 1820, dar au ramas cele doua mari economii ale lumii pana in 1870, cand efectele duble ale Revolutiei Industriale in Occident si ale colonizarii europene s-au simtit mai pe deplin. Marea Britanie a aparut atunci ca cea mai importanta putere economica a lumii; acel titlu economic a trecut SUA pana in 1900. Cu toate acestea, pe fondul discutiilor tot mai mari despre ascensiunea Asiei, este economia mondiala acum pregatita sa revina la vechea ei normalitate?
Perspectivele pentru un astfel de rezultat cu greu pot fi supraestimate. Avand in vedere ca economia sa reprezinta deja 70% din SUA si creste cu peste dublul ratei acesteia din urma, China este gata sa devina cea mai mare economie din lume intre 2035 si 2040. Insa urmatoarea dezbatere este daca economia Indiei o va depasi si pe cea a SUA – si cand.
Vestea buna pentru India este ca, in cei 15 ani care au precedat COVID-19, tara a sustinut o rata de crestere reala a PIB-ului de 8%, comparativ cu mai putin de 2% pentru SUA. Daca India poate mentine acest lucru in urmatoarele doua decenii si poate creste 5 % un an dupa aceea, in timp ce SUA isi mentine rata de crestere de 2% – doua scenarii care sunt posibile, daca nu probabil –, ar depasi-o pe cea din urma pana in 2073.
Exista mai multi factori care lucreaza in favoarea Indiei. Pentru inceput, PIB-ul tarii pe cap de locuitor este mai mic de 20% din cel al Chinei si 5% din cel al SUA. Acest decalaj urias in productivitate per persoana ofera Indiei oportunitati vaste de a prinde din urma. Pe masura ce tara acumuleaza capital si ofera competente fortei de munca, poate obtine cresteri mari de productivitate doar prin implementarea tehnologiilor superioare existente.
India se bucura, de asemenea, de avantajele duble ale unei populatii tinere si mari. Tinand deoparte dimensiunea populatiei pentru moment, o populatie tanara ofera trei avantaje. In primul rand, se poate traduce intr-o forta de munca relativ mai mare si, in consecinta, o productie mai mare pe cap de locuitor. In al doilea rand, avand in vedere ca tinerii tind sa economiseasca pentru batranete, in timp ce batranii cheltuiesc mai mult decat economisesc, o populatie mai tanara se traduce si prin economii mai mari si, prin urmare, prin investitii mai mari. Investitia mai mare adauga direct la productie si faciliteaza indirect adoptarea unei tehnologii superioare. In cele din urma, o populatie mai tanara aduce o mai mare energie si vitalitate unei natiuni, ceea ce duce la mai multa inovatie.
Navetistii zilnic asteapta trenul suburban pe peronul statiei CST din Mumbai pe 17 aprilie. India are o forta de munca tanara si vasta, care se extinde pe masura ce China imbatraneste si se micsoreaza. Dar dimensiunea imensa a tarii scoate la iveala si provocarile sale enorme.
Dar pentru a profita pe deplin de populatia sa tanara, India trebuie sa faca mai mult pentru a-si creste rata de participare la munca, in special in randul femeilor. Mai putin de un sfert dintre femeile de 15 ani si peste participa la forta de munca din India, in comparatie cu trei cincimi din China si SUA. O educatie mai buna la toate nivelurile va juca un rol esential in acest demers.
In ceea ce priveste dimensiunea populatiei, India probabil a depasit China in acest an devenind cea mai populata tara din lume, iar decalajul se va mari doar in viitorul apropiat. Acest lucru confera beneficii suplimentare prin economii de scara in furnizarea de bunuri publice. Luati, de exemplu, infrastructura de plati digitale din India, construita pe sistemul de identitate biometric cunoscut sub numele de Aadhaar si platforma United Payments Interface (UPI), care serveste drept gazda pentru sute de banci. Folosind Aadhaar pentru a verifica identitatea, UPI elibereaza tranzactiile intre titularii de conturi bancare in timp real. Cu cat numarul de utilizatori este mai mare, cu atat costul pe cap de locuitor al construirii infrastructurii pentru acesta este mai mic.
Acelasi argument se aplica si altor sectoare. Odata ce o autostrada a fost construita, de exemplu, cu cat populatia din comunitatile care locuieste in jurul ei este mai mare, cu atat costul pe cap de locuitor al conectarii acestora la aceasta este mai mic. Acelasi lucru este valabil si pentru conexiunea feroviara si aeriana, electricitate si apa curenta. Odata ce aceste facilitati au fost aduse intr-un sat, costul suplimentar pentru extinderea lor in alte sate din apropiere este mic.
Dimensiunea aduce si beneficii atunci cand vine vorba de crearea lanturilor de aprovizionare. O populatie mai mare inseamna un spatiu mai mare pentru aglomerare si eficienta a costurilor. Astazi, odata cu inmultirea riscurilor de a investi si opera in China, multinationalele trec la asa-numita strategie „China+1”, cautand o locatie suplimentara, mai putin riscanta, dar rentabila pentru investitiile lor. India are un avantaj distinct in a deveni acea tara „+1”, deoarece constituie cea mai mare piata unica dintre potentialii concurenti. Componentele produse in diferite locatii se pot deplasa liber, fara a fi nevoite sa se confrunte cu o frontiera vamala. O piata interna mare a muncii ofera, de asemenea, perspective mai bune pentru o potrivire mai stransa intre competentele necesare si cele disponibile.
Dar mai intai, India trebuie sa-si reduca protectionismul comercial, care ramane relativ ridicat. Nicio tara nu a sustinut rate de crestere de cel putin 8%, asa cum trebuie sa faca India pentru a depasi economia SUA, fara a imbratisa globalizarea. Tara ar trebui sa reduca tarifele, sa incheie mai multe acorduri de liber schimb cu marile economii si blocuri comerciale si sa reduca utilizarea antidumpingului.
Exista zone suplimentare in care India nu isi poate permite sa fie multumita. Tara trebuie sa privatizeze rapid o serie de intreprinderi din sectorul public, in special bancile, care au o lunga istorie de randamente scazute sau negative. Reforma fiscala ar trebui, de asemenea, sa fie pe primul loc pe agenda guvernului; o plangere constanta a intreprinderilor, in special a celor mici si mijlocii, a fost autoritatile fiscale prea zeloase si un sistem complicat si opac.
In esenta, India trebuie sa-si aminteasca spiritul reformelor sale economice din 1991 – care s-au concentrat pe liberalizare, privatizare si globalizare – care au mers o anumita distanta spre accelerarea cresterii. Daca tara doreste sa revina la una dintre primele doua economii ale lumii in urmatorii 50 de ani, trebuie sa aprofundeze si sa extinda reformele incepute cu trei decenii in urma.
