Istoria acupuncturii chineze ne duce la vremuri foarte indepartate. Secole de experienta fructuoasa au condus la conceptul si practica moderna a acupuncturii imbratisate in ultimii ani de scoli avansate de medicina de pe tot globul. Pentru prima data s-a ajuns abia in ultimii ani la un studiu stiintific, aprofundat, sistematic, care face apel la arsenalul de mijloace moderne. A fost necesar ca echipe de specialisti din diverse tari ale lumii sa constate pe viu beneficiile unei asemenea metode sanogenetice, pentru ca reintorsi la casele lor sa devina adevarati propagandisti ai metodei.
Dar acupunctura, desi in plin avant, nu si-a spus inca ultimul cuvant. Mentionam, de exemplu, progresele realizate datorita introduceri acupuncturii in anesteziologie, ceea ce face ca anestezia generala, grevata uneori de riscuri, sa fie evitata in folosul vietii pacientului, anestezia prin acupunctura fiind inofensiva pentru om.
Un alt domeniu, in care suntem abia la inceput, pe care numai il intuim, este acela al refacerii organismului dupa efort intens in sport. Un inceput timid, este adevarat, dar care poate deschide cai de aplicare pentru intreaga populatie. Putem spune azi fara teama de a gresi ca acupunctura a devenit un bun al umanitatii, iar cercetarile viitoare vor fi acelea care-i vor fixa pozitia si traseul in marea familie a stiintelor biomedicale.
Un specialist chinez facea urmatoarea afirmatie: „nu pretind ca acele suprima in intregime durerea”; dar nu durerea este aceea care conteaza, ci reactia pacientului vizavi de durere. Afirmatia este cat se poate de adevarata. In fond, acupunctura este o reflexoterapie, urmarind sa ne ajute la o reactie mai moderata data de asemenea fenomene negative, care se produc in corpul nostru; daca reuseste, partida este ca si castigata. Si, sa nu uitam ca azi inca apelam la acupunctura, cel putin in Europa, dupa ce am epuizat metodele clasice de tratament.
Adversarii nedeclarati ai acupuncturii spun adesea ca efectul ei ar depinde de ideea pe care si-o face pacientul despre metoda, deci ar fi vorba de un efect de tip „placebo”. Practicantii chinezi aduc contraargumente faptice. Astfel, ei afirma ca fata de succesul anesteziei prin acupunctura si a tratamentului unor tulburari functionale, ar fi o eroare sa crezi ca efectul tine de o iluzie psihologica.
Terapia prin acupunctura a intrat in medicina moderna relativ recent. Reluarea contactului medicinii moderne cu practici medicale mai vechi marcheaza una din cele mai interesante capitole ale medicinii mondiale contemporane. Medicina traditionala sau moderna are aceleasi obiective: de a pastra sanatatea, de a vindeca, de a ingriji corpul uman; de aceea ele nu se concureaza, ci se completeaza in folosul omului.
Analgezia, disparitia durerii sau, mai corect, „receptia durerii”, reprezinta una din marile reusite recente ale acupuncturii. Ea permite diminuarea senzatiei dureroase cu pastrarea luciditatii si a sensibilitatii tactile a pacientului. Mijloc de „combatere” a durerii, descoperit in China in 1958, a fost aplicat pentru prima data intr-o tara europeana in 1971.
Ca vechea metoda terapeutica a depasit granitele Chinei o dovedeste si punctul de vedere oficial al Organizatiei Mondiale a Sanatatii: „acupunctura nu este un panaceu universal, dar numeroasele probe evidente ale eficacitatii ei constituie argumente serioase in favoarea considerarii acesteia ca o disciplina medicala clinica de mare interes!” Tot cu ocazia definirii acupuncturii, la aceeasi reuniune stiintifica a O.M.S. s-a conturat si cadrul indicatiilor acupuncturii in recuperare: afectiuni respiratorii, dureri dentare, tulburari gastro-intestinale, tulburari nervoase si musculo-shceletice, etc. Pledoariile in favoarea metodei incep sa apara prin concluziile unor cercetari minutioase.
Din punct de vedere al medicinii moderne actiunea principala a acupuncturii este aceea de a regla functiile organismului si de a-i creste rezistenta prin implicarea sistemului imunitar si a capacitatilor antiinflamatorii, analgezice, antispastice, antisoc si antiparalitice ale corpului.
In practica medico-sportiva, avida ca de obicei de tot ce este nou in medicina contemporana si poate fi util pentru sanatatea si performanta sportivilor, acupunctura si-a facut loc dupa anul 1960. Desigur ca primul contact cu acupunctura se leaga de prezenta medicilor sportivi alaturi de echipele lor in China si de posibilitatea de a vedea pe viu ceea ce au citit in reviste si tratate. Mai apoi, cativa, cuceriti de inocuitatea metodei s-au dedicat studiului, la noi acasa si la sursa, si astazi putem spune ca dispunem de o oarecare experienta la sportivi, asa cum in patologia generala exista o experienta deja destul de bogata.
Experienta in mediu sportiv se refera la tratamentul unor afectiuni ale aparatului locomotor, asa-zise afectiuni sau traumatisme sportive. De altfel primele rezultate au si fost comunicate si apoi publicate in revista Educatie Fizica si Sport in 1980, dupa aproape un an si jumatate de activitate a specialistului dr. Petrescu Ovidiu, care in 1979 a urmat un curs de trei luni in China. Rezultatele bune, intr-adevar, se refera la aproximativ 60-70% din sportivii tratati – cateva sute pana acum – si evidentiaza reusite in diminuarea durerii sau disparita ei, in diminuarea sau disparitia inflamatiei si nu in ultimul rand importanta in invingerea unor rigiditati musculare sau articulare, deci toate „rele” extrem de mari in viata sportivului. Rezultatele au dat doctorilor avant si alaturi de sportivi au imbogatit cazuistica cu alte cateva sute de pacienti ce-au beneficiat de acest leac. Pe de alta parte interesul le-a fost suscitat de principiile metodei in refacerea dupa efort a sportivilor.
Acupunctura fara ace, „acupresura” sau masajul reflex, este azi folosit deseori la sportivi ca un serios adjuvant al refacerii dupa oboseala cumulata in antrenamente si concursuri. Se dovedeste astfel ca fundamentarea stiintifica a masajului manual este una de origine reflexa. Imbogatirea arsenalului dezobosirii neuropsihice si musculare la sportivi este in curs si ceea ce intuim azi cu siguranta poate deveni realitate maine in terenul sportiv.
Daca am abordat un asemenea subiect in legatura cu sanatatea a fost pentru a puncta un mijloc terapeutic eficient, care castiga teren si la noi si care cu siguranta va aduce beneficii omului; pe taram sportiv acest adevar este deja demonstrat.