Toata lumea iubeste timpul liber, timpul care ne ramane dupa ce am muncit si am facut lucrurile pe care trebuie sa le facem (dormim, facem baie, spalam rufe, avem grija de copii).
„Timpul liber” este atunci cand in sfarsit putem face ceea ce ne dorim. Nimeni nu ne spune ce sa facem; nimeni nu ne cere atentia. Ne putem acorda atentia cu placere lucrurilor pe care le iubim sau putem lasa timpul liber deoparte si continuam sa muncim pentru a obtine ceea ce ne dorim. Orice am decide, noi suntem la conducere.
Ne simtim liberi.
Trei probleme cu „Timpul liber”
Aceasta este conceptia culturii noastre despre timpul liber, dar crestinii ar trebui sa gandeasca asa? Teologul JI Packer identifica trei probleme cu practica contemporana a timpului liber. Prima este idolatria . Unii oameni isi inchina munca, in timp ce altii isi inchina activitatile de petrecere a timpului liber – fie ca sunt vacante, sport, hobby-uri, muzica, gradinarit sau lectura. In loc sa-l slujeasca pe Creator, oamenii isi folosesc timpul liber pentru a sluji si a se inchina lucrurilor create (Rom. 1:25).
A doua problema este hedonismul , in care placerea este urmarita ca scop suprem al vietii. Multi crestini nu pun la indoiala presupunerea ca timpul liber este in intregime pentru placere. Packer scrie: „Astazi dragostea de lux si atractia placerii sunt resimtite mai intens decat oricand in crestinatate. . . . Cautarea placerii – intelectuala, senzuala, estetica, gastronomica, alcoolica, narcisica – este un aspect al . . . Decadenta occidentala.”
Al treilea este utilitarismul , unde timpul liber este apreciat doar pentru a ne face mai productivi. Conform acestei mentalitati, scopul agrementului este de a „re-crea” o persoana pentru a lucra mai productiv. Crestinii accepta acest punct de vedere atunci cand devin atat de obsedati de o etica puternica a muncii, incat cedeaza la workaholism. Ei trec cu vederea invatatura biblica conform careia Dumnezeu „ne da din belsug totul pentru a ne bucura” (1 Tim. 6:17). Timpul liber este necesar pentru aceasta placere si, ca atare, are o valoare intrinseca in afara de modul in care ne afecteaza munca.
Utilitarismul este probabil cea mai raspandita problema legata de timp liber printre crestini. Crestinismul protestant a promovat in mod traditional o etica solida a muncii, facandu-i pe crestinii evanghelici sa puna accentul pe munca in detrimentul timpului liber si pe activitate in detrimentul odihnei. Packer scrie: „Crestinii moderni au tendinta de a face din ocupatie religia lor. Admiram si imitam, si asa devenim crestini dependenti de munca, presupunand ca cei mai ocupati credinciosi sunt intotdeauna cei mai buni.”
Multi oameni le este greu sa se relaxeze si, de fapt, se lauda ca sunt ocupati si suprasolicitati. Dupa cum a documentat recent Karl Johnson, societatea noastra este afectata de saracia de timp, stresul de timp, un ritm frenetic de viata, surmenaj, idolatria muncii si consumul excesiv.
Rascumpararea Timpului (Liber)
Chiar daca conceptiile societatii noastre despre timpul liber nu aduc adevarata odihna, sanatate sau inflorire, crestinii adesea le cumpara. Asadar, pentru a ne bucura bine de timpul liber, trebuie sa intelegem domnia lui Dumnezeu asupra timpului liber si scopurile lui pentru aceasta.
In primul rand, crestinii trebuie sa recunoasca ca tot timpul nostru se afla sub domnia lui Hristos, indiferent daca lucram sau ne recream. Lui Dumnezeu nu-i pasa doar de munca noastra; ii pasa de timpul nostru. Chiar si in timpul nostru liber, suntem responsabili in fata lui Dumnezeu pentru folosirea pe care o facem. Nu avem permis sa facem ce vrem.
Lui Dumnezeu nu-i pasa doar de munca noastra; ii pasa de timpul nostru.
In al doilea rand, ne gandim adesea la timpul liber ca la un concept cantitativ . Numaram invers orele de libertate care raman inainte de sfarsitul weekendului. Scriptura ne invata sa traim un ritm de viata cu perioade de munca si perioade de odihna. In mod repetat, in Vechiul Testament, sunt date instructiuni de a nu lucra in Sabat. Dar Biblia nu se ocupa numai de distribuirea timpului liber de la munca. Timpul nostru liber ar trebui sa aiba si anumite dimensiuni calitative . Cand ne odihnim, ar trebui sa-L sarbatorim pe Dumnezeu si darul Sau de creatie (Exod. 20:8–11). Ar trebui sa repetam rascumpararea pe care a realizat-o pentru noi. Odihna noastra ar trebui sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu.
Pentru a aplica practic aceste adevaruri in viata ta, trebuie sa intelegi utilizarea timpului. Majoritatea americanilor au conceptii gresite cu privire la modul in care isi folosesc timpul in fiecare saptamana. Poate ca ati putea sa tineti un jurnal de utilizare a timpului timp de o saptamana si sa va clasificati activitatile dupa (1) existenta, (2) munca si (3) timp liber. Daca viata ta este dominata de existenta si munca, creeaza mai multe oportunitati de petrecere a timpului liber. Asigurati-va ca aveti blocuri mari de timp disponibile pentru petrecerea timpului liber. Timpul nostru este din ce in ce mai fragmentat, dar blocurile mai mari sunt mai bune pentru relaxare si incetinire. Un sabat saptamanal ofera un bloc mare si, de asemenea, puteti practica mini-sabate pe tot parcursul saptamanii.
In plus, va ajuta sa va familiarizati cu pasajele biblice care va vor informa conceptul despre timp liber. Dupa cum am mentionat mai sus, Sabatul invata un ritm de viata care include perioade de munca si non-munca. Atat Sabatul, cat si conceptul biblic de odihna (Gen. 2:2; Deut. 12:9–10; Ps. 95:11; Evr. 4:9–11; Matei 11:28–30) sugereaza o dimensiune calitativa de agrement caracterizat printr-o atitudine de odihna, pace, bucurie, libertate si sarbatoare a lui Dumnezeu si a creatiei lui Dumnezeu. Pasajele biblice despre sarbatori (Deut. 16), sarbatori (Gen. 21:8), dansul si muzica (Ps. 149:3), ospitalitatea (Ioan 12:1–8) si prieteniile (Luca 7:34) ofera, de asemenea, instructiuni despre cum activitatile recreative ne pot umple timpul liber.
In cele din urma, Eclesiastul ne invata ca petrecerea timpului liber autentic nu implica nici dependenta de munca (Eclesiastul 4:4–12) sau hedonism (Eclesiastul 2:1–11), ci o bucurie de viata in creatie, care este un dar de la Dumnezeu.
