Spectacolul apusului in Oia, Santorini

Grecia este o destinatie foarte populara de vara, iar insulele ei primesc multi turisti, veniti din toate colturile lumii sa se bucure de ospitalitatea greceasca si de soarele care isi revarsa razele cu generozitate asupra acestui pamant. Anul trecut, am petrecut o saptamana in Santorini, cea mai romantica insula elena, unde apusul soarelui este o adevarata sarbatoare privita de mii de oameni. A fost o vacanta ce a stat sub semnul destinderii si al relaxarii, in care am admirat suprafetele netede si albe ale caselor de pe insula, pierdute prin labirintul de stradute.

Acum peste 3.600 de ani, o eruptie vulcanica puternica a dus la fragmentarea unei insule mai mari si aparitia complexului de insule Santorini. Insula principala are o lungime de aproximativ 20 de kilometri de la nord la sud si o suprafata de 73 de kilometri patrati, un peisaj format din roci vulcanice, plaje cu nisip negru si campii sarace in vegetatie. Chiar daca natura nu a fost foarte prietenoasa cu Santorini, iar insula a fost zguduita de multe cutremure si eruptii vulcanice, locuitorii nu au renuntat la casele lor, ci s-au adaptat. Cultivand vita-de-vie si construind case albe, grecii au transformat pamantul ars de soare intr-una dintre cele mai iubite insule grecesti.

Despre Santorini se spune ca are „Mai mult vin decat apa, mai multe biserici decat case, mai multi magari decat barbati.”, iar potrivit unor legende insula ar fi parte a Atlantindei, miticul continent scufundat. Nu stiu cat de adevarate sunt aceste doua opinii, dar ce pot spune cu siguranta este ca Santorini a stiut sa profite de fiecare dar al naturii, creand un adevarat paradis si atragand turisii prin evenimente simple, insa bine promovate.

Situata la aproximativ 9 kilometri distanta fata de capitala insulei, Fira, Oia este cel mai vizitat oras din insula si locul unde oamenii se aduna in fiecare zi, spre asfintit, sa priveasca soarele. Nu as fi crezut niciodata ca atat de multa lume s-ar putea inghesui vreodata ca sa vada un apus de soare! Cu o ora inainte ca soarele sa asfinteasca, turistii cauta cel mai bun loc pentru a admira fenomenul si, desigur, pentru a face fotografii. Restaurantele cu vedere spre apus, mai ales cele cu terasa inalta, sunt rezervate aproape in totalitate. Privelistea este intr-adevar superba, deoarece linia orizontului este libera, astfel incat poti vedea foarte clar cum soarele coboara in mare, lasand in urma sa dare sangerii, iar cerul se intuneca apoi treptat. Romantismul insulei nu a ramas neexploatat. Am vazut o multime de miri si mirese in cautarea unui loc pentru o sedinta foto spectaculoasa, dar si spatii amenajate special pentru nunti.

Dincolo de celebrul apus de soare, Oia ofera o priveliste pitoreasca asupra marii in orice moment al zilei, lasand impresia de libertate. Casele au o arhitectura tipic mediteraneana, complet albe si cu forme rotunjite. De fapt, acestea sunt fostele locuinte ale marinarilor, sapate direct in stanca, intre timp, transformate in hoteluri luxoase, cu piscine infinity care se pierd in zare. Strada centrala din Oia este placata cu marmura, iar de-o parte si de alta sunt multe galerii de arta, magazine cu bijuterii si restaurante cochete.

In ciuda nelipsitelor magazine cu suvenire kitsch, Oia este un oras care respira eleganta. Peste tot, domneste ordinea si grija pentru detaliu, iar fiecare curte este decorata cat mai frumos, cu pietre, ghivece cu flori sau cactusi, insa pastrand simplitatea si minimalismul caracteristic acestei insule. Chiar daca soarele straluceste cu putere, atat de mult alb m-a facut sa am senzatia vie ca toate cladirile sunt acoperite de un strad neted de zapada pufoasa. Cupolele albastre ale bisericilor se confunda cu azurul cerului, avand contururile la fel de rotunjite si de blande. Desi casele sunt foarte inghesuite si te poti pierde cu usurinta prin labirintul de stradute, Oia mi-a lasat impresia unui spatiu aerisit, care respira bucuria de a trai. Aici, ca si in celelalte orasele din insula, nu prea exista intimitate, nici chiar in hoteluri, pentru ca gardurile caselor sunt foarte joase, mai mult simbolice, iar usile inalte sunt doar pentru „impresia artistica”.

Din Oia am coborat pe scari pana la golful Amoudi unde, alaturi de cele cateva casute din vechiul port, se afla si taverne care au mereu peste proaspat si fructe de mare delicioase. Pot sa spun ca aici am mancat cea mai gustoasa masa din toata aceasta vacanta. O alta varianta pentru a ajunge la Amoudi este calare pe magarusi, care asteapta rabdatori alaturi de trepte, langa stapanii lor. Eu nu am incercat acest “mijloc de transport” insa banuiesc ca e o experienta interesanta.

La finalul saptamanii petrecute in Grecia, am inteles ca Santorini a insemnat pentru mine mai mult decat o simpla vacanta. Un simbol al increderii si vointei, aceasta insula m-a invatat ca pana la urma, bucuria de a trai se afla in lucrurile simple, dar uneori e nevoie de cineva care sa-ti aminteasca faptul ca si soarele merita sa fie apreciat.

Intotdeauna curioasa, uneori prudenta, niciodata plictisita. Sorb din ochi locurile mai noi sau mai vechi, cu povestile lor fascinante, si ador sa ma pierd pe stradute, in cautarea unor forme inedite de imortalizat. Imi place agitatia oraselor mari, dar ma simt la fel de bine si pe carari de munte. Mersul pe jos ma relaxeaza si ma energizeaza, iar zambetul nu-mi lipseste niciodata de pe buze. Nu stau locului o clipa, sunt entuziasmata, mereu cu dor de duca, asa ca acum imi fac bagajele pentru urmatoarea aventura.