Sursa foto: www.shutterstock.com
Urticaria este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cutanate. Incomodă și inestetică, ea poate fi complet inofensivă sau poate reprezenta debutul unei afecțiuni care se poate complica. În acest articol poți afla care sunt cele mai frecvente cauze ale urticariei și cum o poți recunoaște.
Care sunt cauzele urticariei?
Există diferite tipuri de urticarie, din punct de vedere al cauzei leziunilor:
-
Urticaria spontană este o formă de urticarie indusă alergic și care, în aproximativ 50% din cazuri, are cauze autoimune. Ea poate fi determinată și de alimente, medicamente, toxine bacteriene și așa mai departe;
-
Urticaria indusă este, cel mai adesea, cronică. Declanșarea ei se produce consecutiv expunerii la un stimul, în primele minute după aceasta sau într-un interval de timp de cel mult 12 ore.
Urticaria indusă
Există mai multe categorii de stimuli care pot declanșa urticaria indusă. Dintre aceștia, enumerăm:
-
Dermografismul este o formă frecventă, care poate afecta până la 5% dintre adulți și care apare ca urmare a unui răspuns exagerat al tegumentului la presiune (scărpinat, zgâriat, frecare cu hainele);
-
Urticaria la frig este declanșată de expunerea prelungită la temperaturi scăzute și la vânt;
-
Urticaria la cald apare în zona de contact cu obiectele calde;
-
Urticaria solară este declanșată, în general, de expunerea la UVA și se manifestă sub forma unor bubițe mici și pruriginoase și extrem de deranjante.
Există și forme mai rare de urticarie, cu diverse cauze pe care majoritatea necunoscătorilor le-ar considera cel puțin surprinzătoare:
-
Urticaria întârziată la presiune este declanșată de presiunea exercitată vertical pe o zonă a corpului;
-
Urticaria la vibrație se observă după intervențiile stomatologice care presupun utilizarea frezelor și este o formă foarte rară;
-
Urticaria de contact poate fi declanșată de contactul cu o gamă foarte variată de substanțe. De multe ori ea apare asociată unor meserii care presupun expunerea constantă la anumiți compuși chimici;
-
Urticaria colinergică e declanșată de agenții care determină creșterea temperaturii corpului, de la sport și febră până la condimentele iuți;
-
Urticaria aquagenică e declanșată de imersia corpului în apă;
-
Urticaria în sarcină se datorează modificărilor hormonale, care cresc sensibilitatea organismului la diverși factori alergeni, endogeni sau exogeni.
Care sunt principalii factori de risc pentru urticarie?
Unele persoane se confruntă cu un risc sporit de a dezvolta, la un moment dat în viață, urticarie. Printre factorii care determină această predispoziție menționăm:
-
Vârsta între 30 – 60 ani în cazul formelor cronice de urticarie;
-
Vârsta mai mică de 18 ani în cazul formelor acute de urticarie;
-
Sexul feminin;
-
Expunerea prelungită la stres emoțional intens;
-
Tratamentul prelungit cu medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene;
-
Istoric personal de reacții alergice;
-
Istoric personal de boli cronice sau autoimune (dermatita atopică, lupus, tiroidită autoimună etc);
-
Infecții recente;
-
Istoric familial de afecțiuni alergice.
Cum se manifestă urticaria?
Principalul simptom al urticariei are legătură cu erupțiile cutanate, cel mai adesea de tip maculo-papular, care pot apărea oriunde pe corp. La apăsarea cu degetul, centrul leziunii se albește – element caracteristic în această patologie. O altă caracteristică a urticariei este că leziunile sunt migratorii, putând dispărea dintr-o zonă doar pentru a reapărea în alta.
Formele grave de urticarie alergică pot evolua și cu simptome de ordin general:
-
Edem la nivelul feței și gâtului;
-
Umflarea limbii;
-
Probleme de respirație;
-
Palpitații;
-
Senzație de leșin;
-
Senzație de sufocare;
-
Scăderea tensiunii arteriale;
-
Respirație șuierătoare (wheezing).
Tratamentul pentru urticarie este adaptat tipului de boală și gravității sale. La unele persoane, tratamentul topic pentru ameliorarea pruritului este suficient, în timp ce la altele este necesară administrarea de antialergice și corticosteroizi. Consultul medical este recomandat de fiecare dată, pentru evitarea formelor severe și pentru identificarea eventualelor cauze genetice sau autoimune, care impun tratament separat.
