Operatiunea de evacuare se termina chinuitor la Kabul. Odata cu plecarea ultimelor trupe americane, Afganistanul va fi din nou in mainile talibanilor. Tarile aliate au accelerat saptamana trecuta plecarea personalului lor si a colaboratorilor afgani, dupa atacul de langa aeroportul capitalei care a provocat zeci de morti, pe fondul disperarii celor care au incercat sa ajunga la singura lor usa a mantuirii.
In doar doua saptamani, peste 117.000 de oameni au fost indepartati din tara, intr-o evacuare complexa la scara larga, la care SUA si NATO s-au referit ca fiind una dintre cele mai mari din istorie, dar care aminteste de alte operatiuni din cele care -ca si in acestea o mie au fost lasate in urma.
„Retragerea este una dintre cele mai delicate operatiuni militare pentru a preveni ca aceasta sa devina o ratacire pentru ca evident ca esti intr-o situatie foarte delicata, cu un sentiment de infrangere, de a fi depasit de inamic si tentatia de a scapa este evidenta”, explica Jesus Nunez. , co-director al Institutului de Studii asupra Conflictelor si Actiunii Umanitare (IECAH). Militarul in pensie subliniaza ca, daca Administratia Donald Trump a semnat un acord de retragere in februarie 2020 si s-a definit un program de plecare, a fost mai mult de un an de pregatit pentru evacuare. Statele Unite si-au retras insa trupele de lupta si cand orasul a cazut in mainile talibanilor, a fost lansata o evacuare „in contracurent”.
Confruntat cu criticile pentru haosul operatiunii, presedintele Biden a promis ca va „mobiliza toate resursele” necesare pentru ceea ce el a definit drept „unul dintre cele mai mari si mai dificile transporturi aeriene din istorie”. In ciuda celor 5.000 de militari trimisi pentru a garanta securitatea aeroportului, situatia era deja critica si era nevoie de o accelerare.
Generalul de armata William Taylor a explicat ca miercurea trecuta un avion a parasit aeroportul din Kabul la fiecare 39 de minute, inclusiv avioane militare americane C-17 si Hercules C-130 si avioane ale coalitiei. Dintre sutele de persoane care au plecat la primele zboruri, au fost aproximativ 20.000 de persoane care au fost salvate pe zi in ultima saptamana in „una dintre cele mai mari evacuari aeriene intreprinse vreodata”, a fost de acord secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Cu toate acestea, numarul celor care pot ramane in urma este dramatic. New York Times estimeaza ca cel putin 250.000 de afgani care ar putea fi eligibili pentru vize pentru SUA vor ramane in Afganistan. La fel se va intampla si cu unii dintre colaboratorii din restul tarilor.
Analistii isi amintesc alte operatiuni de amploare, cum ar fi transportul aerian din Berlin, care i-a salvat pe berlinezii de vest de la foame din cauza blocadei economice a Uniunii Sovietice intre iunie 1948 si mai 1949 sau plecarea din Dunkerque in 1940, cand peste 300.000 de soldati au fost salvati inaintea nazistilor. avanseaza de la plajele orasului francez, dar sunt precauti cand stabilesc asemanari.
„Nu stiu cine are criteriul, evident ca este relevant, dar este dureros in modul in care se face”, spune Nunez. „Daca o punem printre cele prost facute, este urmatoarea dupa Saigon”. O alta dintre cele mai recurente referinte din ultimele saptamani, in care americanii au reusit sa evacueze 7.000 de oameni in ultimul moment in doua zile in elicopterele lor care au parasit acoperisul ambasadei lor in aprilie 1975 inainte de a parasi tara, dupa umilitoarea victorie a Vietnamului de Nord. . Peste 130.000 de vietnamezi au fugit pe calea aerului si pe mare.
Factorul umanitar este un alt aspect de luat in considerare, subliniaza Pere Vilanova, cercetator senior la Cidob si profesor de Stiinte Politice la Universitatea din Barcelona. „Din 1945, au existat o serie de razboaie in care finalul jocului a inclus dezastre umanitare majore, deoarece nu puteai gestiona in mod corespunzator finalul.” Privind in urma, isi aminteste de infrangerea armatei franceze in 1954 la Dien Bien Phu si de pierderea Indochinei. „Cand se retrag din port cu nave de razboi, mii de vietnamezi care fusesera colaboratori sau nu au vrut sa traiasca in regimul comunist sunt aruncati in apa”. Vilanova aminteste si de razboiul din Algeria (1945-1962), cand Franta a lasat soartei zeci de colaboratori. „Se estimeaza ca 100.000 au fost razbunati de catre algerieni insisi”.
In opinia lui Jesus Nunez, Statele Unite erau vinovate de incredere extrema. „SUA credea in propria sa fictiune ca exista niste forte armate afgane capabile sa controleze Kabul, ca le vor oferi suficienta marja si acoperire mai intai pentru a retrage trupele si apoi pentru a retrage oamenii”, spune Nunez. Expertii Pentagonului au spus in urma cu mai putin de o luna ca tara se afla intr-o situatie critica, deoarece talibanii inaintau din sud si ar putea ajunge la Kabul in 90 de zile. Au facut-o in 10 zile. „Situatia reala este ca nu au fost niciodata in masura sa ofere aceasta acoperire de securitate”, adauga el.
Odata cu expirarea timpului si amenintarea cu mai multe atacuri asupra aeroportului din Kabul, operatiunea condusa de SUA a reusit sa scoata din tara 117.000 de oameni in ultimele cincisprezece zile, inclusiv personal diplomatic, colaboratori afgani si persoane considerate vulnerabile, inclusiv 5.400 de cetateni americani. . Regatul Unit a salvat 15.000 de cetateni si afgani, in ceea ce a fost a doua cea mai mare operatiune aeriana efectuata de tara din 1949, potrivit Ministerului Apararii. Germania a salvat 5.193 de persoane, inclusiv 3.600 de afgani, pe 34 de zboruri. Cu toate acestea, guvernul german a identificat 10.000 de persoane care trebuie evacuate, personal afgan, jurnalisti si activisti pentru drepturile omului. Guvernul italian si-a incheiat activitatea dupa ce a realizat transferul a 4.400 de persoane, in timp ce Spania, a adus 2.206 de persoane. Tarile cauta acum modalitati de a-i ajuta pe cei care nu au reusit sa plece. Puterile iau in considerare posibilitatea de a discuta cu talibanii pentru a gasi o solutie.
Cu indoiala daca este cea mai mare operatiune de evacuare, analistul Gabriel Reyes, de la Centrul International pentru Pace din Toledo (CITpax), considera ca „volumul” acestei operatiuni este putin supraestimat. In comparatie cu Saigon sau Dunkirk, „este o chestiune de proportie”, spune el. Pentru analist, acest final lasa un gust amar: „Este ca cineva care isi face temele in ultimul moment”. In acelasi scenariu, Reyes aminteste ca, in ciuda umilintei pe care a insemnat-o pentru rusi sa-si asume infrangerea in Afganistan, acestia au cautat o iesire demna si mai ordonata pe etape, in timp ce in cazul Statelor Unite a fost un proces de iesire. pe capitole, ezitant, care s-a accelerat si a incetinit cu diferitele Administratii, care nu au realizat un acord de pace incluziv si s-a incheiat cu venirea talibanilor la putere. „Cred ca este o iesire foarte trista si slaba. Talibanii au marcat un punct si au reusit sa intunece 20 de ani de eforturi.”
