Nu intotdeauna faptul de a fi crestini genereaza avantaje. Daca e sa ne gandim numai la pretul pe care crestinismul il pune pe iertare (“si Iarta-ne asa precum si noi iertam gresitilor nostri…”), atunci e clar ca o carte precum “Cum sa daruiesti iertarea. Pasii catre dizolvarea furiei si recapatarea sperantei” de psihologul american Robert D. Enright vine ca o manusa pentru dificultatile generate de iertarea inflationata sub auspiciile Crucii. Cartea „Cum sa daruiesti iertarea” de Robert D. Enright este disponibila pe coltulcolectionarului.ro.
„Cum sa daruiesti iertarea” este o carte de auto-dezvoltare pentru persoanele care au fost ranite profund si care sunt prinse intr-un vortex de furie, depresie si resentimente. Ca creator al primului program de iertare dovedit stiintific, Robert D. Enright arata modul in care iertarea poate reduce anxietatea si depresia, in timp ce creste respectul de sine si speranta fata de viitorul cuiva.
Aceasta lucrare inovatoare demonstreaza modul in care iertarea, abordata in mod corect, aduce mai multe beneficii celui care iarta, decat celui iertat. Plina de intelepciune si incurajari calde, cartea conduce cititorul pe o cale care va aduce claritate si pace.
Enright are grija sa distinga iertarea de „pseudo-iertare” si sa asigure cititorilor ca iertarea nu inseamna acceptarea abuzului continuu sau chiar impacarea cu infractorul. Mai degraba, oferind darul iertarii, cititorii sunt incurajati sa se confrunte si sa dea drumul durerii pentru a-si recapata viata.
Ca avem motive sa iertam e un fapt de evidenta. Ni se fac zilnic atatea nedreptati, incat a ierta devine un gest reflex, aproape natural. Dar acest comportament nu este si unul rational, pragmatic si moral. Cand cineva iti face sistematic rau, mai renteaza oare sa intorci si celalalt obraz? Nu cumva Legea Talionului e mai rezonabila: iti raspund cu aceeasi moneda, in bine si in rau?
Nu cumva acest troc este mai sanatos, indeosebi in conditiile existentei noastre postmoderne, grabite si dure? Enright in acest fel gandeste. El subliniaza ca a ierta nu inseamna a gasi scuze pentru orice, a uita raul suferit, a justifica gestul agresorului, a adopta o stare de calm seren. Falsa iertare exact pe asemenea atitudini se construieste. De fapt, a ierta cu-adevarat presupune un autentic demers de autoanaliza, un examen dur de constiinta, o exorcizare a demonilor furiei si razbunarii, o usurare catarctica de proportii.
Raul nu trebuie tinut inlauntru, ci pus in expresie, sleit, expulzat in afara. Dar se cuvine facut acest proces cu masura, rational, sub control. A raspunde raului suferit tine de necesara statura morala, de eficienta unei demnitati neincovoiate, dupa cum a exorciza raul din interior inseamna a-i acorda acestuia dreptul sanitar la corporalitate si plastica. La rigoare, iertarea poate fi asimilata unei psihanalize reusite, caci pulsiunile inconstiente ale agresivitatii se vad ridicate la lumina constiintei, eliberand astfel launtrul de povara unui rau devastator, letal pe termen lung.
De ce sa tii raul in tine? Raspunzi masurat agresiunii, fara escaladarea conflictului, dar apoi ierti, caci trocul tensional s-a realizat, nemaiexistand pricini pentru ca ranchiuna sa-ti vateme sufletul. Din toate aceste pricini, cartea psihologului american Robert D. Enright se cuvine a fi citita si asumata, caci reprezinta un extraordinar indreptar de viata.