Alcoolul, sub diferite forme si concentratii, reprezinta cel mai utilizat drog din intreaga lume, efectele consumului in exces exercitandu-se la mai multe niveluri: ficat, tub digestiv, pancreas, sistem cardio-vascular, creier, glande parotide, sistem imun.
Boala hepatica alcoolica are ca factor etiologic consumul cronic de alcool, in
cantitati mari. Efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului sunt exacerbate de asocierea factorilor de risc: sexul feminin, malnutritia (deficit de proteine in dieta sau exces de grasimi saturate), factorii genetici (care determina susceptibilitatea la consumul de alcool), infectia cu virus hepatic C.
Alcoolul, odata ingerat, se absoarbe la nivelul tractului gastrointestinal si are o distributie foarte rapida in ficat, creier si plamani, lenta la nivelul musculaturii scheletice si aproape absenta la nivelul tesutului adipos. Metabolizarea este predominant hepatica, sistemul principal de oxidare fiind catalizat de enzima alcool – dehidrogenaza. Tulburarile produse de catre alcool se reflecta asupra metabolismului glucidic, lipidic, proteic, hormonal, energetic, hidroelectrolitic, al colagenului si al neurotransmitatorilor, producandu-se totodata si un deficit de vitamine si elemente de baza (acid folic, vitamina B1, B2, B6, B12, A, D, E, K, C, zinc, seleniu, cupru).
In boala hepatica alcoolica, leziunile morfopatologice prezinta o mare variabilitate, de la steatoza hepatica (ficat gras) si hepatita alcoolica, la ciroza hepatica, hemosideroza hepatica (depunere de fier in exces la nivelul ficatului) sau hepatocarcinom.
Tabloul clinic depinde de tipul de afectarea hepatica (forma clinica). In steatoza hepatica pacientii sunt frecvent asimptomatici sau prezinta simptome nespecifice, cum ar fi sindrom dispeptic, anorexie (lipsa poftei de mancare), meteorism (balonare), astenie fizica, scaderea performantelor intelectuale, impotenta.
In hepatita acuta alcoolica de forma usoara – medie pot fi prezente greata, astenia fizica sau durerile epigastrice (in cadranul central superior al abdomenului), iar in forma severa – varsaturile, anorexia cu scadere ponderala, febra sau semnele de insuficienta hepatica. Ciroza hepatica compensata este de obicei asimptomatica, dar in cazul decompensarii apar icterul, edemele periferice, lichidul de ascita, hemoragia digestiva sau encefalopatia hepatica (suferinta cerebrala).
Investigatiile paraclinice care contribuie la conturarea diagnosticului cuprind analize sangvine, care evidentiaza anomalii biochimice si hematologice si depisteaza markerii consumului recent de alcool, proceduri imagistice (ecografie abdominala, CT sau RMN, laparoscopie), proceduri endoscopice (endoscopie digestiva superioara, ERCP = colangiopancreatografie endoscopica retrograda) sau morfopatologice ( punctie biopsie hepatica – foarte rar folosita in prezent pentru diagnosticarea ficatului alcoolic).
Anomaliile biochimice sunt reprezentate de cresterea de 2 pana la 5 ori a valorilor gamaglutamiltranspeptidezei (GGT) si transaminazelor (AST, ALT), cresterea de peste 4 ori a valorii fosfatazei alcaline, hipoglicemie, scaderea albuminei serice si a magneziului, cresterea valorilor trigliceridelor serice si a acidului uric.
Anomaliile hematologice indica anemie medie macrocitara, scaderea trombocitelor (in ciroza hepatica) sau cresterea numarului de leucocite (in hepatita alcoolica).
Pentru formularea diagnosticului este importanta excluderea afectiunilor asemanatoare din punct de vedere clinic sau morfopatologic cu ficatul alcoolic, precum si depistarea eventualelor afectiuni hepatice non-alcoolice, care pot coexista (hepatite virale sau medicamentoase).
Tratamentul afectiunilor hepatice induse de alcool se coreleaza cu forma clinica. Intoxicatia alcoolica si sindromul de sevraj alcoolic necesita spitalizare si tratament injectabil, precum si monitorizare a functiilor vitale in serviciul de terapie intensiva. Recomandarile in cazul celorlalte forme de boala hepatica alcoolica includ abstinenta, suportul nutritional (dieta hipercalorica si bogata in vitamine si minerale, eventual suplimente orale de aminoacizi non-aromatici), administrare de glucocorticoizi in hepatitele acute insotite de encefalopatie hepatica, administrare de hepatoprotectoare cu efect antioxidant sau de colchicina cu efect antiinflamator si antifibrotic. Imunomodulatoare eficiente ale raspunsului inflamator hepatic sunt si preparatele pe baza de acizi biliari, cu efect benefic pe remanierea structurii ficatului. De asemenea, este necesar tratamentul simptomatic al complicatiilor sau tratamentul antiviral in cazul co-infectiei cu virus hepatic B sau C. Transplantul hepatic este rezervat cazurilor de ciroza hepatica clasa Child-Pugh C (stadiu terminal), cu conditia sa existe o perioada de abstinenta de peste 6 luni si sa nu mai existe alte afectiuni legate de consumul de alcool.
Este importanta oprirea cat mai precoce a consumului de alcool, cunoscut fiind faptul ca steatoza hepatica alcoolica este complet reversibila, pe cand ciroza hepatica este ireversibila si evolueaza in 20% din cazuri spre hepatocarcinom.
