Hanna Hesjedal se afla in camera ei, facand temele, cand a aparut vestea ca un barbat a ucis mai multe persoane cu arcul si sagetile in orasul ei, Kongsberg, o fosta enclava miniera, la o ora si jumatate cu trenul de capitala norvegiana, Oslo. „La inceput am crezut ca este o gluma”, isi aminteste studenta de 18 ani, care a inceput imediat sa vorbeasca cu prietenii ei. „Ce arc si sageti? In Kongsberg? Imposibil”. Apoi a pornit televizorul: cinci morti. Era in vechiul cartier al municipiului, cu strazi pe care toata lumea se cunoaste si case traditionale din lemn pe care nimeni nu le incuie. Criminalul a marturisit. Espen Andersen Brathen, in varsta de 37 de ani, a profitat de aceasta incredere pentru a intra fara nicio rezistenta si a dobori cateva dintre victime in casele lor. Le-a ales la intamplare.
Desi initial s-a vorbit despre o posibila radicalizare a criminalului, un cetatean danez care locuia in Kongsberg si care sustinea ca s-a convertit la islam in urma cu cativa ani, principala ipoteza abordata de politie este cea a bolii mintale. Daca va fi confirmat, masacrul nu ar avea nimic de-a face cu cel care a zguduit tara nordica in urma cu putin peste 10 ani, cand un extremist islamofob de extrema dreapta, Anders Behring Breivik, a ucis 77 de persoane intr-un atac planificat cu o componenta ideologica clara. Dar ceea ce s-a intamplat reinvie trauma din Utoya, insula in care Breivik si-a ucis majoritatea victimelor, tineri din Partidul Laburist care sarbatoreau o tabara de vara. Acel episod a socat profund o tara neobisnuita cu evenimentele violente. „Pierderea inocentei”
Un deceniu mai tarziu, violenta a afectat din nou societatea norvegiana, care inca nu si-a revenit dupa ranile din 2011. „Apoi ne-am trezit dintr-un fel de vis in care credeam ca nimic rau nu se poate intampla”, recunoaste Ole, un pensionar. barbat care se plimba cu sotia sa, Ingjard, langa monumentul improvizat pe care locuitorii din Kongsberg l-au ridicat cu lumanari si flori intr-o piata a orasului. Daca atunci norvegienii nu credeau ca este posibil ca o asemenea ura sa se cristalizeze in cel mai mare atac terorist din istoria lor, nici acum nu inteleg cum un om aparent deranjat, care daduse semne ale dezechilibrului sau si care fusese controlat de informatii. servicii, a reusit sa tunda viata a cinci persoane. Cuplul povesteste ca, cand au vazut luminile elicopterelor din casa lor,
Masacrul, indiferent de motivele care l-au provocat, a evocat cel mai traumatizant eveniment din istoria recenta a Norvegiei. O tara in care nici dupa tragedia de la Utoya nu a incetat sa aiba incredere. Miercuri, dupa atac, politia a ordonat tuturor ofiterilor sa poarte arme. De obicei, nu. Politia norvegiana patrula neinarmata. De zeci de ani, nici cetatenii, nici agentii insisi nu au considerat ca este necesar, potrivit sondajelor. Nici politicienii, care au discutat pe larg dupa atentatele din 2011, sa decida sa continue ca pana acum. „Dar in ultimii ani tendinta s-a schimbat”, explica Anne Lise Stranden, jurnalist la publicatia stiintifica specializata Forskning.no.
In 2015, un fost sef al politiei, Anders Snorheimsmoen, a recunoscut intr-un interviu ca s-a razgandit. De la sustinerea faptului ca politia ar trebui sa fie dezarmata, dar cu acces usor la arme, el a continuat sa creada ca impuscaturile in toata Europa, cu teroristi lupi singuratici greu de controlat si alte crime grave i-au fortat pe ofiteri sa poarte arme. Argumentele pentru a nu face acest lucru s-au bazat, printre altele, pe studii care comparau decesele accidentale si victimele armelor de foc din Suedia, unde politia este inarmata, cu Norvegia, subliniaza Stranden in cantina noii biblioteci publice din Oslo. Tot in teama ca, ca raspuns, vor incepe si infractorii sa se inarmeze si va avea loc o escaladare care va duce la mai multe victime, accidentale sau nu.
Este inca devreme sa stim daca ceea ce s-a intamplat la Kongsberg readuce dezbaterea in prezent, dar exista deja analisti care incep sa se intrebe in mass-media daca o pregatire mai buna a politiei ar fi putut preveni masacrul. Conform relatarii sefului politiei locale, Oyvind Aas, prima intalnire a lui Brathen cu ofiterii a avut loc la 6:13 p.m. O patrula se deplasase la supermarketul Coop Extra dupa ce primise o alerta ca acolo era un barbat care tragea cu arcul. Ofiterii au fost inarmati si au tras in aer, dar Brathen i-a atacat si au fost nevoiti sa se retraga si sa cheme ajutor. Nu purtau echipament de protectie. Barbatul a scapat pe o usa din spate. Deci nu omorase inca pe nimeni. A durat 34 de minute sa-l prinda. S-a deplasat foarte repede pe mai multe strazi, tragand in trecatori si intrand in unele case.
Politia si serviciul de informatii, SPT, au anuntat ca o ancheta independenta va analiza eventualele erori comise in timpul arestarii. Noul guvern, care a preluat mandatul la doar cateva ore dupa masacr, va trebui, de asemenea, sa evalueze modul in care functioneaza sistemul sau de sanatate si daca ingrijeste in mod corespunzator persoanele cu tulburari psihice. Prim-ministrul, magazinul Jonas Gahr din Muncii, a mentionat deficiente in serviciile de sanatate mintala intr-una dintre primele sale aparitii. Una din patru persoane trimise la psihiatrie nu primesc tratament, a recunoscut el. PST a confirmat ca a primit sfaturi despre criminal. In 2018, a alertat sistemul sanitar si a concluzionat ca exista posibilitatea ca barbatul sa fie capabil sa „atace cu mijloace simple”.
Cand tara isi va reveni din socul initial, iar investigarea motivelor criminalului progreseaza, noul guvern va trebui sa ofere raspunsuri la numeroasele intrebari pe care norvegienii incep deja sa le puna. „Acum suntem in doliu”, a declarat ministrul Justitiei Emilie Enger Mehl pentru EL PAIS in timpul unei vizite la Kongsberg: „Noi norvegienii ne unim atunci cand apar tragedii ca acestea, ne ajutam reciproc. Sunt primele zile, politia inca lucreaza, dar sunt sigur ca vom avea lucruri de invatat”.
Hesjedal petrece in fiecare seara prin piata plina de lumanari, flori si mesaje. Este practic singurul loc din Kongsberg unde vezi oameni. Supermarketul de unde a inceput totul, a carui intrare de sticla arata un impact de glont, este inca inchis. Doi ofiteri intr-o masina de politie pazesc una dintre scenele crimei. „Suntem cu totii in stare de soc; oamenii nu prea ies din casa”, sopteste un baiat in drum spre gara. Elevul isi ia ramas bun, o asteapta acasa: „Este foarte infricosator sa crezi ca s-ar putea intampla asa ceva intr-un orasel. Stiu ca se poate intampla oriunde, dar este greu cand este al tau.” Lumina se vede in biserica dupa sase dupa-amiaza.
