Cu Vladimir Putin emitand amenintari si Donald Trump gandindu-se la retragerea sprijinului, toata lumea este de acord ca Europa trebuie sa cheltuiasca mai mult pe fortele sale armate. Ceea ce este mai putin recunoscut este cat de sfasietoare va fi schimbarea pentru un continent care s-a obisnuit sa-si externalizeze apararea catre America. In ultimele trei decenii, politicienii au cheltuit cu entuziasm dividendul pacii pe tot ce nu este piloti, marinari si soldati (vezi graficul).
Unii lideri europeni isi iau deja angajamente. Germania a creat un fond de 100 de miliarde de euro (108 de miliarde de dolari) pentru a-si consolida fortele armate si isi propune sa atinga obiectivul nato de a cheltui imediat cel putin 2% din PIB pentru aparare. In Franta, Emmanuel Macron a promis ca va atinge obiectivul in acest an. In comparatie cu media lor dinaintea pandemiei, membrii NATO ai continentului (si Canada) au crescut deja cheltuielile pentru aparare cu aproximativ 0,26 puncte procentuale din PIB, atingand impreuna o noua medie de 1,7% din PIB anul trecut.
Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri, nici macar 2% nu va fi suficient. Decenii de zgarcire au o taxa: multe forte armate din Europa sunt intr-o stare jalnica. Conform calculelor lui Marcel Schlepper si colegilor de la Institutul Ifo, un think-tank, tarile UE NATO au acumulat subinvestitii in echipamente de aproximativ 550 de miliarde de euro (sau 4% din PIB-ul blocului) din 1991. Boris Pistorius, ministrul german al apararii, a spus ca cheltuielile tarii sale ar putea trebui sa atinga 3,5% din PIB pentru ca fortele sale armate sa isi refaca capacitatile de lupta.
Cerintele de cheltuieli ar fi mai mici daca nu ar fi fragmentarea in randul celor 27 de forte armate ale ue, care favorizeaza toate echipamentele diferite si moduri diferite de a le cumpara. Producatorii se vor stradui sa atraga atentia. Dupa cum noteaza Christian Molling de la Consiliul German pentru Relatii Externe, un alt think-tank: „Armatele de bonsai din Europa au alimentat industriile bonsai”.
Cum isi vor indeplini tarile angajamentele mai ambitioase? Cei care nu reusesc in prezent sa atinga tinta de 2% a NATO, care includ Belgia si Spania, precum si Franta si Germania, tind sa aiba deja taxe mai mari. Prin urmare, ei vor trebui sa-si modifice prioritatile, trecand cheltuielile de la sanatate si bunastare, sa zicem, in aparare. Conform calculelor Institutului Ifo, pentru a cheltui 3% din PIB pe aparare, cheltuielile pentru orice altceva vor trebui sa scada cu 3% in Germania si Italia si cu 2% in Marea Britanie si Franta. Alegatorii pot obiecta la reducerea pensiilor pentru a cumpara mai multe tancuri.
O alta optiune este sa imprumuti. Desi putini economisti ar sprijini in mod normal finantarea fortelor armate prin datorii, deoarece este doar tipul de cheltuieli obisnuite pentru care sunt concepute impozitele, socul actual poate justifica deficite mai mari. Regulile fiscale ale zonei euro ar putea chiar sa le ajute in mod modest. In teorie, imprumutul nu ar fi o problema in tarile cu datorii scazute, cum ar fi Germania si Tarile de Jos. Dar exista obstacole: discutiile coalitiei olandeze tocmai s-au prabusit din cauza diferentelor de cheltuieli; Reformatorii germani se confrunta cu o frana constitutionala a datoriilor. Iar imprumuturile suplimentare nu ar fi inteleapte in mare parte din sudul Europei, inclusiv in Italia si Spania, care anul trecut ambele au cheltuit mai mult pentru platile dobanzilor decat fortele lor armate.
Asta lasa o ultima optiune in cazul in care cheltuielile vor creste: finantarea UE. Kaja Kallas, prim-ministrul Estoniei, sustine ca blocul ar trebui sa stabileasca un buget de aparare finantat din datorii, in conformitate cu fondul sau de recuperare COVID-19. Logica care a stat la baza fondului – a cheltuielilor comune ale UE in schimbul unor reforme reciproc avantajoase – se pare ca s-ar aplica si acum, poate cu reformele de data aceasta privind achizitiile pentru aparare. Totusi, exista o problema. Pentru moment, ministrii de finante din nordul si sudul Europei raman convinsi de un fond care sa beneficieze in mare parte estul. Adevarul trist este ca ar putea fi necesar un alt soc pentru a-i determina sa treaca la actiune.
