In anumite locuri, in anumite momente, doar a ramane in viata este ceva de care trebuie sa fii mandru – cu atat mai putin sa iesi in fiecare zi pentru a gasi mancarea care sa-ti impiedice familia sa moara de foame. In fiecare dimineata, Mohammed Zo’rab, in varsta de 11 ani, iese intr-o misiune in orasul Rafah din sudul Gazei. El ia un castron mare de plastic si se indreapta spre scolile care au devenit centre pentru refugiati si spre tabere improvizate de pe marginea drumului, unde oamenii sufera ca familia lui, dar ar putea gasi totusi ceva pentru a hrani copilul strainilor.
Mohammed merge, de asemenea, la spitale unde ranitii ajung la orice ora si oriunde altundeva unde ar putea fi o oala care fierbe la foc deschis.
„Cand ma intorc la familia mea cu aceasta mancare, ei devin fericiti si mancam cu totii impreuna”, spune el.
„Uneori merg cu mana goala si ma simt trist”.
Mohammed este cel mai mare dintre cei patru copii si locuieste cu mama, tatal si fratii sai intr-un adapost slab din plastic si prelata.
Tatal sau, Khaled, se plimba prin Rafah in cautarea unor locuri de munca pentru a strange cinci sekeli (aproximativ 1,38 dolari; 1,08 lire sterline) pentru a cumpara scutece pentru fiica lor de doua luni, Howaida.
Mohammed este unul dintre miile de copii care au devenit principalii culegatori de alimente pentru familiile lor.
„Cand linia este aglomerata si sunt aproape 100 de oameni in fata mea, ma strec intre oameni”, spune el, mandru de priceperea sa de a naviga in multimi mari fara a intra in lupte.
Intors acasa, ii inmaneaza mamei sale, Samar, castronul cu fasole, care imparte mancarea celorlalti copii. Este slaba si abia se mananca.
„Am cancer in oase”, dezvaluie ea. „Am 31 de ani, dar cand ma vezi crezi ca am 60. Nu pot merge.
“Daca merg pe jos, obosesc foarte tare. Ma doare tot corpul si am nevoie de tratament si alimentatie”.
La fel ca multi altii, Samar si familia ei au venit la Rafah din casa lor mai la nord, in Khan Younis, deoarece Fortele de Aparare Israelului (IDF) le-au spus ca va fi in siguranta. Asta a fost acum trei luni.
De atunci, razboiul s-a apropiat din ce in ce mai mult de Rafah. Peste 70 de persoane au fost ucise in urma cu mai putin de doua saptamani, cand Israelul a lansat un raid pentru a salva doi ostatici tinuti de Hamas.
Adapostul familiei Zo’rab curge si podeaua se umple de ploaie. Uneori, copilul Howaida nu are scutece proaspete.
Fiecare zi ofera nemiloase nemiloase intr-un loc in care 1,5 milioane de oameni – de cinci ori populatia normala – sunt inghesuiti langa granita cu Egiptul.
Cu 85% din populatia din Gaza acum stramutata, cantitatea de ajutor care intra in enclava nu se apropie de ceea ce este necesar.
Potrivit Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), sunt necesare cinci sute de camioane de ajutor pe zi. Media zilnica a fost de nouazeci.
Situatia din nordul Gazei este deosebit de acuta.
Israelul spune ca ONU nu reuseste sa distribuie ajutoare in nord si ca proviziile de ajutor sunt sustinute – asteapta sa fie colectate pe partea Gaza a granitei.
Organizatia a suspendat circulatia ajutorului alimentar in nordul Gazei, deoarece spune ca nu exista protectie pentru soferii de camion, care s-au confruntat cu atacuri de bande criminale si jefuiri de oameni disperati.
Un camion a fost lovit de obuze, despre care ONU spune ca provenea de la o nava navala israeliana.
In plus, forta de politie condusa de Hamas din Gaza nu mai este dispusa sa escorteze camioanele cu alimente, deoarece se tem sa fie impuscate de catre IDF.
„Da-ne oamenii inapoi”
In Israel, conduita militara a razboiului este inca sustinuta de o mare majoritate.
Nu exista niciun corp de opinie vizibil care sa sustina intensificarea efortului de ajutor pentru civilii din Gaza. Intr-un sondaj recent, 68% dintre respondentii evrei au declarat ca s-au opus transferului de ajutor umanitar in Gaza, in timp ce Hamas inca tinea ostatici israelieni.
In schimb, israelienii arabi intervievati au fost 85% in favoarea ajutorului.
Zvika Mor, al carui fiu cel mare, Eitan, este ostatic in Gaza, vorbeste despre un baiat care a fost „prima persoana care mi-a spus tata” si despre cat de mult ii lipseste lui, sotiei sale si celorlalti sapte copii ai tanarului rapit de Hamas. pe 7 octombrie.
Eitan actiona ca agent de securitate neinarmat la festivalul de muzica Nova, unde Hamas a ucis aproximativ 360 de oameni in si in jurul zonei.
Dl Mor conduce un mic grup de familii de ostatici care isi doresc ca cei dragi sa fie inapoiati inainte de orice negocieri cu Hamas. Ei se opun ca guvernul sa incheie un acord care sa conditioneze acest lucru de incetarea focului, cresterea ajutorului umanitar in Gaza si eliberarea prizonierilor palestinieni.
„Israelul face [o] criza umanitara in Gaza. Pentru ca scopul nostru este sa ne eliberam poporul”, spune dl Mor.
„Noi vrem oamenii nostri, bine? Si in primul rand, inainte de toate negocierile si alte lucruri, da-ne oamenii nostri”.
Intrebat daca acest lucru nu a fost dur, avand in vedere ca vietile civililor din Gaza erau in joc, domnul Mor raspunde: „Da, dar avem copii si femei si, si batrani, bine?
“Este foarte, foarte simplu. Dati-ne oamenii nostri si va vom oferi mancare si medicamente. Atat de simplu.”
In Gaza, organizatiile de caritate folosesc ceea ce a mai ramas din resursele lor alimentare pentru a oferi asistenta.
Mahmoud Al-Quishawi de la organizatia caritabila Pious Projects of America din SUA statea aproape de oalele fierbinti de fasole unde Mohammed primea mancare pentru familia sa.
„Incercam neobosit in fiecare zi sa intindem o mana de ajutor acestor oameni… sa le spunem „Suntem cu voi, nu va vom lasa sa stati singuri”, spune domnul Al-Quishawi.
Organizatia de caritate a ramas fara gaz imbuteliat pentru a incalzi alimentele, asa ca voluntarii aduna lemne si tin focul aprins.
„Atmosfera este sumbra”, spune el. „Situatia este catastrofala”.
In nordul Gazei, au existat rapoarte despre copii care au murit din cauza malnutritiei. Organizatia britanica de caritate Action Aid a citat un medic din nordul Gazei spunand ca un numar semnificativ de copii au murit.
Intr-o inregistrare video, doctorul Hussam Abu Safiya – seful de pediatrie la Spitalul Kamal Adwan – a spus ca malnutritia este larg raspandita, precum si infectiile sistemului digestiv.
Potrivit Action Aid, unul din sase copii cu varsta sub doi ani „care au fost examinati in adaposturile si centrele de sanatate pentru IDP [persoane stramutate intern] in ianuarie s-au dovedit a fi subnutriti acut”.
Aceasta, spune organizatia de caritate, reprezinta „o scadere a starii nutritionale a populatiei care este fara precedent la nivel global in trei luni”.
Un alt medic de la Complexul Medical Al-Shifa, tot in nordul Gazei, a declarat ca a tratat un baietel de doua luni pe nume Mahmoud Fatouh, care a murit la scurt timp dupa ce a ajuns la spital.
„Acest copil nu a putut primi lapte. Mamei lui nu i s-a oferit hrana pentru a-l putea alapta”, spune dr. Amjad Aliwa.
„A avut simptome de deshidratare severa si isi lua ultimele respiratii [cand a venit]”.
In Gaza, civilii sunt blocati acolo unde razboiul si foamea i-au prins in capcana.
