Istoria Marocului este lunga, zbuciumata, iar personalitatea sa a fost faurita pe baza conflictului dintre diferitele moduri de a vedea lumea: triburile originare ale Magrebului, fenicienii, romanii, vandalii, vizigotii, cucerirea musulmanilor, rebeliunea berberilor, dinastiile arabe succesive, protectoratele spaniole si franceze, independenta si recentele domnii ale Alaoui.
In acest sens, Marocul a fost intotdeauna o tara dorita. Exista ceva fascinant care, de-a lungul anilor, a atras culturi de tot felul pe meleagurile sale. Sunt multe urme care ni-l arata in mediile, aleile, palatele sau gradinile sale. Din cele mai indepartate vremuri pana in prezent. Si pentru a o intelege, cel mai bun lucru de facut este sa vizitezi cele patru orase imperiale ale sale si sa identifici si sa urmezi urmele lasate de trecut in ele. De la est la vest si de la nord la sud.
Medina din Fes el Bali din Fez
Dinastia Idrizida a fost prima care a stapanit teritoriul actual al ceea ce stim ca Maroc. Capitala sa, Fez, a fost fondata in 788 de Emirul Idris I, a carui dinastie a ramas la putere pana in 974. Unii istorici ii considera a fi fondatorii Marocului. Ceea ce au ridicat cu deplina certitudine a fost partea cea mai veche si marele zid – 15 kilometri lungime – din medina din Fez in anul 809.
Gandeste-te ca odata ce treci prin usa ei albastra iconica (Bab Boujloud) te asteapta o lume aproape infinita. Nu degeaba, este cea mai mare zona pietonala din lume, in care este posibil sa te pierzi pentru totdeauna. Este un adevarat labirint de strazi care cu greu s-a schimbat in cei 1.000 de ani de existenta. Pentru a fi constienti de ceea ce va asteapta, o sugestie excelenta este sa urcati in prealabil la belvederea Borj Sud (secolul al XVI-lea) si sa contemplati de sus medina pestrita.
Odata convins, este indicat sa va scufundati in atmosfera sa medievala vibranta de piete ascunse, mozaicuri colorate, gravuri cu caligrafie araba, tabacarii pitoresti si mestesuguri si tocmeala din souk-urile sale. Desigur, este obligatoriu sa vizitati marea madrasa Bou Inania, moscheea Karaoine sau fantana Nejjarine, cea mai veche din oras.
Mausoleul lui Mulay Ismail din Meknes
La aproximativ 65 de kilometri vest de orasul Fez si la poalele Muntilor Atlas Mijlociu, gasim o alta dintre capitalele imperiale ale Marocului: Meknes sau Mequinez. Poate ca este cel mai discret dintre toate. De fapt, acel adjectiv (discret) devine o mare calitate atunci cand vine vorba de a-l cunoaste temeinic si fara aglomeratia de turisti.
Meknes a fost facuta capitala Marocului de sultanul Moulay Ismail.
De asemenea, desi Meknes este mai mic, nu are nimic de invidiat pe Fez, Marrakech sau Rabat. Frumusetea monumentelor sale si desemnarea sa ca sit al Patrimoniului Mondial il certifica.
Istoria sa incepe in secolul al X-lea, cand tribul berber meknazid a construit aici o Kasba sau cetate si care, mult mai tarziu, in 1675, a fost transformata in capitala Marocului de catre sultanul Mulay Ismail. Si-a dedicat 45 de ani din domnie construirii a 40 de kilometri de ziduri, porti monumentale, hambare, grajduri, gradini si fantani.
Este interesant sa traversezi portalul lui Bab Mansour pentru a vedea mausoleul acestei figuri distinse din istoria Marocului. O frumoasa calatorie vizuala prin acoperisurile verde smarald si prin curtile si colonadele care preced mormantul sultanului si pe cel al fiului sau mostenitor. Este un sit al Patrimoniului Mondial din 1996. Si, la doar 33 de kilometri distanta, putem vedea ruinele orasului antic Volubilis, unde se afla ramasitele trecutului roman al Marocului.
Turnul Hassan din Rabat
Ne aflam in capitala actualului regat al Marocului. Situat la gura de varsare a raului Bou Regreg in Oceanul Atlantic, Rabat are un farmec aparte, simplu dar rezistent. Acolo, mandria robusta care a adus Marocul la ceea ce este astazi a fost intarita.
Dintre cele patru orase, Rabat este cel care mentine un echilibru mai bun intre modern si traditional
Francezii au fost cei care au facut din ea capitala protectoratului la inceputul secolului al XX-lea. Si in 1956 a fost proclamata independenta Marocului, francezii au plecat si regele Mohammed al V-lea, dupa un scurt exil, s-a intors si a pastrat Rabat ca capitala a regatului si la fel si succesorii sai.
Sa faci o plimbare prin Rabat astazi este o incantare. Poate ca este, dintre cele patru orase, cel care mentine cel mai bun echilibru intre modern si traditional. Daca mergi pe bulevardul lung si treci prin poarta Chellah, vei intalni turnul Hassan, una dintre cele mai reprezentative lucrari ale arhitecturii almohade, legata fizic de Giralda din Sevilla sau Koutoubia din Marrakech.
Initial, in secolul al XII-lea, acest minaret a fost construit cu scopul de a fi cel mai inalt de pe planeta, dar pana la urma s-a ridicat la 44 de metri, cand era cam de 60. Pe esplanada de coloane unde se afla acest monument, se afla si mausoleul lui Mohamed V, primul rege independent al Marocului.
Piata Jemaa el Fna din Marrakech
Daca din Rabat coboram spre sud de-a lungul coastei si apoi spre interior, vom ajunge intr-unul dintre cele mai magnetice si frumoase orase din lume. Marrakech, fara indoiala, este unul dintre cele mai vizitate si admirate locuri din Africa de Nord. Este o minune.
Piata este imensa si este inconjurata de souk, cafenele, palate si moschei. Tot ce este important se intampla acolo
A fost fondata in 1062 de Youssef Ibn Tachfin, primul emir al dinastiei berbere almoravide si a fost capitala imperiului islamic. A fost perioada in care au reusit chiar sa cucereasca o parte din Peninsula Iberica. In acele vremuri de bogatie si de apogeu s-a finantat constructia marilor monumente, din care aproape ca nu mai exista vestigii.
Ceea ce ramane din originile asa-numitului „Oras Rosu” (se numeste asa din cauza tonului lutului cu care este construit) este viata traditionala din jurul pietei sale Yemaa el Fna. Intr-un fel, acesta este epicentrul, din toate punctele de vedere, al Marocului. Piata este imensa si este inconjurata de souk, palate, cafenele, moschei… acolo se intampla tot ce este important. De la fermecatori de serpi la acrobati, strangatori de dinti sau vanzatori de covoare.
Una dintre putinele urme de pe vremea almoravidelor este micul Koubba Ba’Adiyn. O bijuterie putin cunoscuta. Este necesar sa ne amintim ca, mai tarziu, in anul 1147, Marrakech a fost devastat de almohazi, un alt trib berber din Muntii Atlas. Nu au lasat aproape nimic in picioare. Totusi, la scurt timp, au reconstruit orasul si l-au impodobit cu monumente de talia arhitecturala a moscheii Koutoubia, Kasbah, poarta monumentala a lui Bab Agnau sau gradinile Minara.
