Lucerna (Medicago sativa) este una dintre cele mai valoroase culturi furajere, oferind randamente ridicate și beneficii multiple pentru sol și pentru fermieri. Datorită conținutului ridicat de proteine, calciu și alte elemente esențiale, această plantă este preferată pentru hrana animalelor, iar cultivarea sa poate fi extrem de profitabilă. În plus, capacitatea sa de fixare a azotului îmbunătățește fertilitatea solului, reducând necesitatea utilizării îngrășămintelor chimice.
Importanța economică a culturii de lucernă
Lucerna este o cultură perenă cu o durată de exploatare de 3-5 ani, iar unele soiuri pot fi productive chiar și 7-10 ani. Această caracteristică o face extrem de atractivă pentru fermieri, deoarece reduce costurile anuale cu însămânțarea. În România, suprafețele cultivate cu lucernă sunt în creștere, fiind preferată mai ales în zonele de câmpie și în regiunile cu soluri fertile.
Din punct de vedere economic, lucerna se evidențiază printr-o producție ridicată de masă verde și fân uscat. Primele două coase aduc aproximativ 80% din producția totală, iar în condiții optime, se pot obține până la cinci coase pe an. Fânul de lucernă este deosebit de valoros în alimentația vacilor de lapte, caprelor și oilor, datorită conținutului său nutritiv ridicat.
Când se seamănă lucerna?
Momentul semănatului este esențial pentru obținerea unor culturi viguroase și productive. Lucerna poate fi semănată fie primăvara, fie toamna, fiecare perioadă având avantajele sale.
Când se seamănă lucerna primăvara – aceasta este o întrebare frecventă printre fermieri. Semănatul primăvara se realizează în luna martie, când temperatura solului ajunge la cel puțin 10 grade Celsius. În zonele de câmpie, perioada optimă este între 1 și 15 martie, iar în zonele mai răcoroase, între 5 și 20 martie. O altă variantă este semănatul de toamnă, realizat între 25 august și 5 septembrie, în funcție de condițiile climatice locale.
Cerințe de sol și climă
Lucerna se dezvoltă cel mai bine pe soluri bine drenate, cu un pH între 6,5 și 7,5. Solurile grele, cu exces de umiditate, nu sunt favorabile acestei culturi, deoarece pot favoriza apariția bolilor fungice. Zonele ideale pentru cultivarea lucernei sunt sud-vestul Moldovei, Câmpia Dunării, Dobrogea, Câmpia Transilvaniei și Banatul.
În ceea ce privește precipitațiile, lucerna necesită între 600 și 750 mm apă/an, însă rezistă bine la secetă datorită rădăcinilor pivotante care pot ajunge la adâncimi de peste doi metri.
Fertilizarea lucernei
Pentru a obține o producție optimă, este importantă aplicarea corectă a îngrășămintelor. Fertilizarea lucernei joacă un rol esențial în dezvoltarea culturii. Deoarece fixează azotul atmosferic, lucerna nu necesită fertilizare azotată intensivă, dar poate suferi deficiențe de fosfor și potasiu, esențiale pentru dezvoltarea sistemului radicular și stimularea creșterii vegetative.
Se recomandă aplicarea a 80-100 kg/ha fosfor și 30-50 kg/ha potasiu, în funcție de tipul solului. În plus, un aport echilibrat de calciu și magneziu poate îmbunătăți structura solului și capacitatea plantei de a absorbi nutrienții necesari. Utilizarea îngrășămintelor organice, precum gunoiul de grajd, poate contribui la menținerea unui sol sănătos și productiv, reducând necesitatea utilizării produselor chimice.
Combaterea buruienilor și dăunătorilor
Buruienile sunt un pericol major pentru lucernă, mai ales în primul an de vegetație, când plantele tinere sunt mai vulnerabile la concurența pentru resurse. Specii precum cuscuta, o plantă parazită care se încolăcește în jurul tulpinilor, pot afecta grav dezvoltarea lucernei, reducând semnificativ randamentul.
Combaterea buruienilor se poate face prin aplicarea de erbicide selective, efectuarea unei lucrări mecanice sau prin rotația culturilor, care împiedică răspândirea acestora. În ceea ce privește dăunătorii, gărgărițele lucernei, afidele și tripșii sunt cele mai periculoase specii, putând afecta frunzele și tulpinile, provocând scăderea calității și cantității furajului. Monitorizarea constantă și aplicarea tratamentelor fitosanitare corespunzătoare sunt esențiale pentru menținerea unei culturi sănătoase și productive.
Irigarea și recoltarea
Chiar dacă lucerna este o plantă rezistentă la secetă, irigarea poate crește semnificativ producția. Se recomandă o umiditate a solului de minimum 50%, iar aplicarea a două udări pentru fiecare coasă poate îmbunătăți semnificativ randamentul.
Recoltarea se realizează în faza de îmbobocire sau la începutul înfloririi. Prima coasă este cea mai importantă, asigurând aproximativ 50% din producția anuală. Pentru obținerea unui fân de calitate, recoltarea trebuie realizată la timp, evitând uscarea excesivă a plantei pe câmp.
Lucerna este una dintre culturile care îți poate aduce profit pe termen lung. Se adaptează bine la secetă și se regenerează rapid după cosire. În plus, solul beneficiază enorm de pe urma ei, devenind mai fertil și mai bine structurat. O poți valorifica sub formă de fân, peleți, masă verde sau chiar biomasă. Rotația culturilor cu lucernă ajută la reducerea îngrășămintelor chimice, deoarece fixează azotul din atmosferă.
Lucerna poate deveni o sursă constantă de venit, iar beneficiile sale economice se simt an de an. Cu o strategie bună, vei avea o cultură productivă și profitabilă.
